 |
| Subiectul anterior :: Subiectul urmator |
| Autor |
Mesaj |
Mewsette
Data inscrierii: 21/Apr/2011 Mesaje: 2
|
Trimis: Joi, 21 Aprilie 2011 15:51 Titlul subiectului: |
|
|
E posibil ca dl. als sa nu fi stiut ca va muri!
Până în octombrie 2009, îndată ce a decis să pună punct jurnalismului, criticii de film şi chiar să plece din România, Alex. Leo Şerban a fost colaborator al „Adevărului literar şi artistic” şi a semnat săptămânal texte în acest colţ de pagină. La sfârşitul săptămânii trecute, Leo ne-a părăsit cu totul, răpus de o leucemie pe care şi-o descoperise cu numai două luni în urmă. Avea 52 de ani. Cezar Paul Badescu
Zaza says:
09/04/2011 at 5:33 pm
[...] Ştiam de doi ani. Şi ştia şi el. Îşi desfăcea biblioteca şi am primit şi eu ceva, lipsit de să înţeleg întocmai de ce. Am crezut că sunt teribilisme, era unul din cei mai vii interlocutori cu putinţă. Asta a fost tot, nu ne-am mai văzut, dar a fost important. [...]
194 | oc
19 aprilie 2011 la 2:56 PM
Mi s-a parut amuzanta ordinea pe care a ales-o Zaza: “Ştiam de doi ani. Şi ştia şi el.” Nu cred ca sint clare lucrurile. Cezar Paul- Badescu spune altceva: ” Leo ne-a părăsit cu totul, răpus de o leucemie pe care şi-o descoperise cu numai două luni în urmă.”
http://www.adevarul.ro/cultura/literar_si_artistic/film/Leo_0_461354467.html
Apoi, daca ar fi stiut de doi ani de zile cit de grave sint lucrurile, sa spui ca astepti sa vezi cum e sa imbatrinesti, intr-un interviu, cam cu cinci luni inainte de a muri, mi se pare surprinzator.
Atunci poate se explica ultimul sau mesaj pe twitter, invitatia catre dl. Plesu la restaurant...eu cred ca, din pacate, moartea ne-a luat si l-a luat pe nepregatite...un coup de foudre si atat... |
|
| Sus |
|
 |
corinka Dancer in the dark

Data inscrierii: 04/Iul/2009 Mesaje: 226 Localitate: Cluj-Napoca
|
Trimis: Vineri, 22 Aprilie 2011 11:50 Titlul subiectului: |
|
|
Am remarcat cum atatia oameni de cultura si-au exprimat respectul pentru ALS si regretul ca a plecat dintre noi, dar cel mai tare m-a impresionat articolul d-lui Plesu despre fostul lui coleg, "Leo", produs care mi s-a parut emotionant.
Vorbele acestea „Abia aştept să ies de-aici şi să cinăm împreună.“ denota optimism, speranta sau poate o incurajare pentru cei din jurul lui, pe care probabil ca stia deja ca ii paraseste.
A fost exceptional si ma bucur ca am avut ocazia sa interactionez cu el, dar totodata regret ca asemenea "pasari rare" ard si dispar atat de repede...
Nu stiu de cand era bolnav, dar anul trecut la TIFF arata teribil de bine. Nu stiu ce se intampla cu societatea asta, dar atatia oameni, tot mai tineri, se imbolnavesc si se sting in cateva luni! _________________ You can lose all your points for any one of three things. One: If you cry. Two: If you ask to see your mother. Three: If you're hungry and ask for a snack! Forget it! |
|
| Sus |
|
 |
halebardul

Data inscrierii: 02/Iul/2009 Mesaje: 2676
|
Trimis: Vineri, 22 Aprilie 2011 12:40 Titlul subiectului: |
|
|
Profilul de twitter zice:
alex leo serban
@alsbyals bucharest
former film critic; current hedonist & minimalist globetrotter stranded somewhere between buenos aires & lisbon |
|
| Sus |
|
 |
halebardul

Data inscrierii: 02/Iul/2009 Mesaje: 2676
|
Trimis: Vineri, 22 Aprilie 2011 17:55 Titlul subiectului: |
|
|
http://chestiilivresti.blogspot.com/2011/04/veniti-ba-sa-stam-de-vorba.html
in 2009 als vorbeste despre propria sinucidere peste 2 ani
grup pe facebook (stiu ca nu avea o parere prea buna despre FB dar... exista)
http://www.facebook.com/home.php/home.php?sk=group_164390726950732¬if_t=group_activity |
|
| Sus |
|
 |
europe east
Data inscrierii: 04/Iul/2009 Mesaje: 262
|
Trimis: Vineri, 22 Aprilie 2011 20:03 Titlul subiectului: |
|
|
Gorzo:
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/film/articol/leo-serban-critic |
|
| Sus |
|
 |
europe east
Data inscrierii: 04/Iul/2009 Mesaje: 262
|
Trimis: Luni, 25 Aprilie 2011 10:20 Titlul subiectului: |
|
|
Cu Leo pe insula:
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/leo-insula-lui-alexander-selkirk
<iframe title="YouTube video player" width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/zjUpv8tkvKM" frameborder="0"></iframe>
Radu COSAŞU | Din vieaţa unui extremist de centru...
Cu Leo pe insula lui Alexander Selkirk
Conform celor stabilite din timp, şi anume
că trebuie să ne asumăm condiţia noastră umană şi intelectuală,
aceea că nu sîntem decît doi instrumentişti
– un contrabasist şi un saxofonist – urmăriţi
de două bande de gangsteri hotărîţi să ne ciuruiască
pentru că am fost martori la mîrşăviile lor
– am descins amîndoi, Leo şi cu mine,
pe insula Mas-à-Tierra,
insula lui Alexander Selkirk, cel numit, pentru uzul raţiunii, Robinson Crusoe.
Ne-am tras frumos sufleţelele şi ne-am zis, pe muteşte,
că aici ne va fi bine.
Nu erau pe Mas-à-Tierra mai mult de 650 de persoane,
nu aveau cinema-uri, aveau capre, vreo 200 de capete,
aveau languste, o specie fantastic de fecundă, cu femele care
poartă pînă la vreo 400 000 de ouă de cîte 5-7 kile.
Aveau un singur orăşel, San Juan Bautista, în golful
Cumberland,
restul era tăcere, turism, nu o dată truism.
Amîndoi detestăm turismul şi truismele,
şi ne-am decis – sfidînd pustiul de piatră din jur –
să rămînem în San Juan Bautista,
un orăşel minus străzi şi maşini, cu un mic port,
cu un mic cimitir, cu doi carabinieri,
cu un comisariat în care închisoarea era cît un dulap,
„folosită cînd şi cînd pentru un pescar puţin ciupit“
– după cum ne-a precizat patroana barului „Robinson Crusoe“,
o femeie la vreo 60 de ani, enormă ca Anita lui Fellini,
dar păstrînd şi ceva din Ava Gardner a lui Huston,
care ne-a oferit un juice de fructe,
explicîndu-ne că berea... berea vine din 15 în 15 zile,
adusă cu vaporul de pe continent.
Nu ne-a interesat continentul, ci conţinutul:
doream să ne instalăm aici, să cîntăm în fiecare seară,
i-am arătat instrumentele noastre în cutiile ciuruite,
ea a început să danseze, ca Ava Gardner în Noaptea iguanei.
Nu au avut loc negocieri îndelungi – ne-a acceptat,
cu condiţia să plecăm doar cînd apar la orizont
Pierrot le fou cu Marilyn la babord.
Acolo, la San Juan Bautista, sîntem şi acum,
ca doi intelectuali urmăriţi permanent de două bande de gangsteri,
prea bine lămuriţi de cum se trece de la Godard la Godot. |
|
| Sus |
|
 |
audrey
Data inscrierii: 28/Noi/2010 Mesaje: 3
|
Trimis: Luni, 02 Mai 2011 19:08 Titlul subiectului: |
|
|
Prinsa in vartejul unor complicații personale, nu am mai fost la curent cu ce s-a intamplat in lume. Abia acum am aflat despre ALS. L-am cunoscut doar din scrierile de pe internet. Mi-a placut enorm felul in care gandea si simtea, rafinat, sofisticat si, nu in ultimul rand, nonconformist.
Cred ca nu ar avea vreun sens ca cineva sa incerce sa il imite sau inlocuiasca, asa ceva e, bineinteles, imposibil. Dar cei care s-au simtit admirati si incurajati de el sa scrie critica de film, ar tb sa continuie sa o faca. In felul acesta vor crea acel mediu cultural (romanesc) in care lui ALS i-ar fi facut placere sa existe.
RIP ALS... |
|
| Sus |
|
 |
halebardul

Data inscrierii: 02/Iul/2009 Mesaje: 2676
|
Trimis: Marti, 03 Mai 2011 16:25 Titlul subiectului: |
|
|
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/ce-lume-traim/articol/intirzieri
Sever VOINESCU | axa dus-întors
Întîrzieri
● Leo nu a mai întîrziat printre noi. Ştiam că e bolnav, dar aflasem cît de gravă e boala lui cu o lună înainte să moară. M-am speriat cînd am aflat în ce stare se afla. Am citit în presă multe evocări îndoliate. Toate, deosebit de frumoase. Am vrut să scriu şi eu ceva despre el, despre prietenia noastră, despre taclalele noastre telefonice de duminică dimineaţa, despre admiraţia pe care o aveam pentru estetismul său rafinat, pentru erudiţia sa, pentru felul în care îşi iubea contemporaneitatea. Despre ultima noastră conversaţie mai prelungită în care îmi explica de ce e bine să citeşti Beckett (pe care îl adora), şi în franceză, şi în engleză. Sau despre ultima noastră întîlnire, la premiera unui film românesc, unde nu am avut timp decît să ne salutăm şi să ne promitem, pe fugă, că ne vom revedea pe îndelete, cîndva. Nu am putut să scriu. Nu ştiu de ce. Singurul fapt pe care l-am putut face a fost să revăd (a zecea oară, cred) acel genial Ballet for life făcut de Maurice Bejart în 1997. Un spectacol de geniu, pe muzică de Queen şi Mozart, dedicat memoriei celor care nu au întîrziat printre noi suficient, precum Freddie Mercury şi Jorge Donn. Costumele dansatorilor sînt create de Versace.
<param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/K5crrernfAY?version=3"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowScriptAccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/K5crrernfAY?version=3" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true" allowScriptAccess="always" width="640" height="390">
tot spectacolul: <a target="_blank" class="waturl" href="http://www.wat.tv/video/maurice-bejart-queen-ballet-14goz_2gh7d_.html" title="Vidéo Maurice Bejart - Queen (Ballet for life) sur wat.tv">Maurice Bejart - Queen (Ballet for life)</a> |
|
| Sus |
|
 |
halebardul

Data inscrierii: 02/Iul/2009 Mesaje: 2676
|
Trimis: Vineri, 14 Octobrie 2011 13:49 Titlul subiectului: |
|
|
| halebardul a scris: | grup pe facebook (stiu ca nu avea o parere prea buna despre FB dar... exista)
http://www.facebook.com/home.php/home.php?sk=group_164390726950732¬if_t=group_activity |
pentru ca am pus acolo, la grupul de facebook, link aici, pun aici link spre parerea lui despre facebook:
http://atelier.liternet.ro/articol/9469/Alex-Leo-Serban/Facebookizarea-lumii.html
Facebookizarea lumii
Alex. Leo Şerban
28.06.2010
Elle
Una dintre întrebările cele mai frecvente cu care m-am confruntat şi la Buenos Aires, şi acum, revenind la Bucureşti pentru o lună, a fost aceasta: "Eşti pe Facebook?" De fapt, ar fi mai aproape de adevăr să spun că nu era vorba nici măcar despre o întrebare: interlocutorii subînţelegeau, din capul locului, că sînt (= nu am cum să nu fiu) pe Facebook, aşa că-mi solicitau confirmarea. (Se subînţelegea totodată - conform unui "de-la-sine-înţeles" cu valoare de regulă - că, dacă nu eşti pe Facebook, nu exişti.) Or, eu nu sînt "pe Facebook"! Rezultă, aşadar, că nu exist.
Aşa o fi... Dacă Facebookul a devenit un fel de nou CNP, CNP-ul "for the IT generation", împreună cu materializarea profeţiei lui Andy (Warhol, who else?) cu "toată lumea va fi celebră timp de 15 minute", a te abstrage - voit - dintr-o "reţea" atît de răspîndită (dar ce spun? pla-ne-ta-ră!) echivalează cu a-ţi tăia singur craca de sub fund. A refuza reţeaua. "Numai cine nu vrea nu e pe Facebook!" Şi cine nu vrea să "socializeze", să "comunice cu prietenii" (cu cît mai mulţi, cu atît mai bine), să-şi comunice existenţa şi importanţa (oricît de parohială), pe scurt: să se vîndă?
Păi, se pare că mai sîntem cîţiva - nu vă speriaţi, nu mulţi! Nu pot să vorbesc în numele tuturor, dar, în ce mă priveşte, asta cu "Numai cine nu vrea nu e pe Facebook" funcţionează, scuzaţi, ca o anti-reclamă: cine vrea să intre în ceva atît de accesibil, de comun şi de la-ndemînă?! E ca şi cum ţi s-ar recomandă să intri într-un club care stă, nonstop, cu uşile larg deschise. OK, să zicem că forma e carentă; dar conţinutul? "Socializarea", "reţeaua", "prietenia", alea-alea?
Socializarea e bună, dar nu în exces: dacă se substituie prieteniei (aia reală, nu glume de genul: "Am 458 de prieteni pe Facebook!"), atunci e un semn de superficialitate. Cît despre reţele - e clar că ele au existat dintotdeauna; doar că internetul le-a făcut să prolifereze cancerigen. Reţeaua este un alibi comod pentru ceea ce se numeşte, în limbaj popular, "interesul poartă fesul". Îţi construieşti o reţea cît mai largă pentru că, nu-i aşa, nu se ştie nicicând cînd ai nevoie de X sau de Y aflat la "2 or 3 degrees of separation"...
În optica mea (cu cîteva dioptrii, recunosc), există un solitar lucru bun pe care l-a confecționat Facebookul de cînd există el pe lume: al doilea remake al clasicului We Are the World - piesa din 1985 scrisă de Michael Jackson & Lionel Richie - cîntat de un grup de YouTube Users. Primul remake (cîntat de voci grele precum Barbra Streisand, Celine Dion, Usher etc.) e o catastrofă: o insultă la adresa originalului, un rateu sonor, o glumă proastă... Dar versiunea cîntată de nişte necunoscuţi este infinit superioară: oamenii cîntă bine, pun pasiune în ceea ce fac şi le fac de ruşine pe celebrităţile care s-au strîns "pentru Haiti" ca şi cum ar fi s-ar fi pus pe Facebook. Poate că este - de fapt - primul semn din zona entertainmentului cum că asistăm la Facebookizarea lumii: clipul video se încheie pe imaginea fotografiilor tuturor acestor anonimi care-au participat la remake - fix ca-ntr-o reţea Facebook...
O mai spun o dată: nu-mi place Facebookul. Dar "muzica Facebook" nu sună rău! >> |
|
| Sus |
|
 |
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
|
 |
|
|
|
|