Max Ophuls

hulot · Un comic Data inscrierii: 03/Iul/2009 Mesaje: 446

Sa incepem cu acest citat din Andrew Sarris:
'“Lola Montes” is, in my unhumble opinion, the greatest film of all time, and I am willing to stake my critical reputation, such as it is, on this one proposition above all others.'
45 de ani mai tarziu, o fata oarecare, Serena, spunea:
'I’m 19 and I saw Lola Montes at the Castro Theatre last night–it was SPECTACULAR and words can’t describe how brilliant it was. The only way to fully appreciate this film is to see it on a big screen, restored with all the gobstoppingly bright colors, and the flowing long-take camera moves (after five minutes I was literally moving my head to the camera). Sarris is so right that young people need to see it, because my peers will never find beauty in a Judd Apatow film. A masterpiece.'

Cam ca Serena ma simteam si eu aseara dupa ce am vazut Madame de ... a lui Ophuls. E probabil cel mai dichisit si rafinat film pe care l-am vazut vreodata. miscare si ritm de vals, pasiune si dramatism de tango. povestea unei doamne de ..., a sotului si iubitului ei si mai ales a unor cercei cu diamante. care cercei, pe masura ce personajele evolueaza de la banalul flirt la pasiune autodistructiva si moarte, descriu, rand pe rand: obligatoria recompensa conjugala (andre ii daruieste louisei dupa noaptea nuntii), frivolitate (louise vinde cerceii pentru bani de buzunar), dragoste usuratica (andre ii daruieste amantei la plecare), anticiparea pasiunii (donati cumpara cerceii la Constantinopole), dragoste pasionala (donati daruieste cerceii louisei), remuscare si pedeapsa (louise da cerceii unei nepoate indemnata de andre); autoflagelare (louise rascumpara cerceii). n-o sa vorbesc aici despre lungile planuri secventa, fluidele si gratioasele miscari de aparat, dragostea cu care Ophuls isi inconjoara actorii, grija pentru reflectarea punctului lor de vedere si alte asemenea. sunt prea mic pentru un film asa de mare. cert e ca, de-acum incolo, imi imaginez mai bine ce inseamna struck by love. si de-o fi sa mor din asa ceva m-as bucura sa ma conduca spre mormant camera lui Ophuls. in ritm de vals.
daca, asemeni mie, va indrgostiti de filmul asta puteti citi si:
http://archive.sensesofcinema.com/contents/02/22/ophuls.html

sundance kid · Trimis: Joi, 13 August 2009 17:36 Titlul subiectului:

n-am vazut 'lola montes', nici 'madame de...', dar 'letter from an unknown woman' a fost remarcabil, prin felul in care deconstruieste mitul filmului romantic din anii '40: o femeie inocenta se indragosteste de un barbat care o farmeca prin tot ce are, un adevarat lover-boy indragostit de ideea de dragoste si de o cruzime pe atat de interesanta pe cat nu o constientizeaza. cand soția iese din cadru sau el iese din cadru, uita, constiincios, de toata romanta de pe fundal si trece la urmatoarea... interesant, desi, ca sa il 'patrunzi', trebuie sa te acomodezi cu stilul prea clasic al filmelor de la inceputul anilor '40... ceea ce ar putea fi dificil pt cinefilul crescut in cultul unor filme contemporane.

pe de alta parte, 'the reckless moment' a fost atat de plicticos si neverosimil incat l-am pus pe hold pe dl ophuls in playlist-ul meu de filme. cry

europe east · Data inscrierii: 04/Iul/2009 Mesaje: 262

superb film! danke, hulot. impressii mai tarziu... dupa ce-l mai vad o data.

hulot · Un comic Data inscrierii: 03/Iul/2009 Mesaje: 446

ma bucur ca ti-a placut. am vazt recent si Lola Montes si nu mi-a placut la fel de mult. poate pentru ca Martine Carol e o actrita mult mai proasta decat Danielle Darieux. Ophuls n-a "iubit-o" la fel de mult si camera de filmat a simtit asta. asa ca tot Madame de ... ramane pana acum my favourite Ophuls.

europe east · Data inscrierii: 04/Iul/2009 Mesaje: 262

l-am revazut - Danielle Darieux e perfect superba, cred ca as putea vedea filmul asta de zece ori si nu m-as plictisi...

fLoreign

O puteti regasi pe Danielle Darrieux in alt film al lui Ophuls, Le plaisir - inca ma bantuie secventa dintr-un solitar shot cu care incepe prezentarea bordelului din segmentul median, La maison Tellier. Doar la Bela Tarr am vazut asa ceva, si aici imaginea este ceva mai "pamanteana".