Mumblecore/ Slackavettes

fLoreign

Asta e un curent indie un pic cam "rough", insa promitator. Cel putin asta simt dupa ce am vazut primul film de pe lista mumblecore.

Revin dupa ce ma mai edific.

fLoreign

Slackavettes vine de la Slacker, filmul lui Linklater, si Cassavetes, prototipul regizorului independent american. Pagina de Wikipedia are si niste linkuri care explica geneza numelui.

Tot acolo gasim o lista cu filme, care par inegale ca valoare.

The Puffy Chair, 2005, Jay Duplass

Mutual Appreciation, 2005, Andrew Bujalski

Kissing on the Mouth, 2005, Joe Swanberg

Funny Ha Ha, 2005, Andrew Bujalski

Dance Party USA, 2006, Aaron Katz

LOL, 2006, Joe Swanberg

Team Picture, 2007, Kentucker Audley

The Pleasure of Being Robbed, 2007, Joshua Safdie

Quiet City, 2007, Aaron Katz

Hannah Takes the Stairs, 2007, Joe Swanberg

Orphans, 2007, Ry Russo-Young

In Search of a Midnight Kiss, 2007, Alex Holdridge

Medicine for Melancholy, 2008, Barry Jenkins

Baghead, 2008, Mark Duplass, Jay Duplass

Nights and Weekends, 2008, Greta Gerwig, Joe Swanberg

Luke and Brie Are On A First Date, 2008, Chad Hartigan

Alexander the Last, 2009, Joe Swanberg

Daddy Longlegs, 2009, Ben and Joshua Safdie

Humpday, 2009, Lynn Shelton

Beeswax, 2009, Andrew Bujalski

Cyrus, 2010, Jay Duplass, Mark Duplass

Audrey the Trainwreck, 2010, Frank V. Ross

Deocamdata am vazut Team Picture. Un Vitelloni de Memphis, fara cuplul japonez din Mystery Train. Un tip care stie, ori poate nu stie prea clar ce vrea, macar stie ca nu vrea la college, vede ca nu se potriveste cu prietena, jobul, realizeaza ca talentul muzical ii e la pamant, insa o da inainte. Vrea sa scape din cercul acesta vicios, chiar se plimba pe la Chicago si in Arkansas, insa evident problema e in terenul sau. Ramane perfect egal lui insusi, in timp ce altii reusesc sa faca pasul inspre afara, desi nu sunt neaparat mai buni ca el.

Filmul merita sa ii aloci 65 minute, atat prin sine, cat si prin ce ar putea deveni daca ar fi si altceva decat un film facut cu un buget infim. Dar pana si asta are mai mult continut decat ore intregi de productie hollywoodiana.

fLoreign

LOL

un film despre niste studenti absorbiti de lumea online. Primesc mesaje sexy, isi trimit unul altuia poze pe mobil (aic seamana cu a treia sectiune din Three Times a lui Hou Hsiao-Hsien), firteaza etc. Ajung pana sa-si trimita mesaje de pe un laptop la altul cand ei de fapt se afla la un metru unul de altul.
Povestile (si sunt vreo trei) tin mai degraba de imaturitatea afectiva a studentilor. Cea mai consistenta este ca a artistului video care colectioneaza expresii faciale+ zgomote+gesturi ale prietenilor si a fetelor pe care le intalneste de pe net. LA asta ii merge. La ce nu-i merge asa bine e la partea cu compunerea muzicii la un dispozitiv ciudat. Si la ce o da in bara de tot este la capitolul gagici. Vrand sa se intalneasca cu una sexoasa care i-a trimis un clip hot, accepta oferta altei fete de a-l duce cu masina din Chicago in St Louis, unde sta ea (dar si tipa aia). Relatia decurge oarecum natural, insa pe cand nne asteptam ca el sa-si dea seama ce e eral si ce e doar e-fantasma, el ramane fixat pe gagica hot, care nici macar nu-i da semne de viata. Nici nu trebuie sa mergi inapoi la papa Rohmer sa sesizezi complexitatea situatiei, ajunge doar sa-ti explorezi trecutul, eu unul am trecut prin asemenea greseli, unele chiar si acum ma bantuie.

Bifati-l si pe asta.

A, si intre timp am dat cezarului ce-i al cezarului si am vizionat Slacker, bun film, asta dupa ce vazusem Waking Life, care m-a lasat oarecum indiferent (realizat sub forma de animatie, cu putin inaintea segmentului cartoonish din The Five Obstructions, de aceiasi oameni). Da, sigur, macar baietii astia mumblecore, chiar daca mai au de castigat la bucată de cinematografie, la fracțiune de scenariu au numerit-o mai bine (parerea mea, formata dupa vizionarea doar catorva filme, asa ca s-ar putea sa mi-o mai ajustez in timp).