Synecdoche, New York

fLoreign · Trimis: Joi, 08 Octobrie 2009 06:02 Titlul subiectului: Synecdoche, New York

Iata un film-supriza pentru cei care au ajuns la concluzia ca de vreo treizeci-patruzeci de ani, cinematografia a incetat sa puna intrebari fundamentale, despre viata, imaginatie, creatie, dragoste, moarte. De fapt eu cred ca a facut-o, insa i-a cam lipsit in tot acest timp "monumentalul", ori s-a rezumat a face glumite mai mult sau mai putin reusite inspirate din lumea reala. (Ca sa-l parafrazez pe Chill Bill, filmul acesta este un raspuns la o posibila intrebare de genul "Cam cand as putea sa vad un film american bun, adica in genul lui 8 1/2 ?")

Aici insa mergem cu omenirea reala cot la cot cu cea imaginara (zepelinul pe acoperisul NY este un bun exemplu). La inceput crezi ca e doar inca un film despre familii disfunctionale, cea a unui regizor de teatru ipohondru si cu obsesia mortii iminente care in afara profesiei are doar esecuri, culminand cu esecul casniciei, si nu neaparat din cauza lui. Filmul insa dobandeste pe parcurs proportii paranoiac-gigantesti dupa ce regizorul primeste un grant care-i îngăduie sa dea viziunii sale teatrale. Viziune care se concretizeaza ca o versiune mai mica a New York-ului (de unde si titlul filmului), in care actioneaza oameni obisnuiti, si el alege sa isi re-creeze propria viata acolo. Gaseste alter-ego-uri pentru sine, iubitele sale si apropiatii acestora, intr-o perpetua incercare a sa de a intelege ce a gresit in trecut si poate de a recrea relatiile acestea. Complicatii apar deodata cu aparitia dublurii dublurii, cand regizorul original incepe sa aiba o relatie cu dublura iubitei, iar dublura sa cu iubita originala. Pe urma dublura sa gaseste o solutie specifica cladirilor inalte de a face fata esecului sentimental, solutie de care regizorul fusese salvat in viata reala.

Chiar daca unii protagonisti dispar, piesa de teatru devine incet-incet la fel de complexa ca viata, iar pentru el unica solutie este sa predea stafeta: opera inceputa de el va fi dusa la capat de altcineva. Iata o minunata imagine a batranetii, renuntarea treptata la proiecte si pasarea lor altora mai tineri, asta dupa ce etapa maturitatii a fost marcata de continua elaborare a unui proiect gigant, frate cu paranoia.

Pana intr-un tarziu, cand viata i se pare floare la ureche, si stie, in sfarsit, cum sa scrie piesa de teatru. Pentru el insa, viata isi deschide o alta fila...

Supastar · Data inscrierii: 15/Iul/2009 Mesaje: 118

grozav filmul...